Apara-ti copilul!

Copilul tau este amenintat, tachinat, intimidat sau chiar umilit de catre colegii lui? Ia atitudine si nu permite intimidarea, umilirea, persecutarea propriului copil.

Specialistii spun ca acest abuz este un factor ce ameninta grav sanatatea mintala a unui copil.

Acest dezechilibru de forte distruge copilul zi de zi cate putin. El nu are puterea sa se salveze singur asa ca voi, in calitate de parinti si cu sprijinul neconditionat al cadrelor profesorale trebuie sa-l ajutati sa depaseasca aceasta situatie.

Un studiu recent efectuat de organizatia Salvati Copiii spune ca 73%  din elevii scolilor romanesti au suferit in urma acestui fenomen in propria scoala, 58% in propria clasa, 46% in grupul de prieteni iar 69% in mediul online.

Discutiile despre aceste intamplari sunt aproape inexistente in cadrul orei de dirigentie sau la sedintele cu parintii.

Gradul de toleranta al societatii romanesti raportat la violenta este foarte ridicat. De cele mai multe ori copiii care agreseaza au un exemplu viu in cadrul propriei familii. Nevoia de a urma un model, un mentor poate influenta comportamentul unui copil. El nu are alte repere si treptat aceasta forma falsa de putere asupra celorlalti ii va aduce satisfactie.

Primul lucru pe care il poate face un parinte pentru a-si proteja copilul este sa poarte o discutie deschisa si relaxata cu cel mic. Prin folosirea unor intrebari cheie, prin ascultarea activa si empatizare parintele il poate determina pe copil sa-si deschida sufletul in fata lui.

Intimidarea, persecutarea, umilirea sau distrugerea bunurilor personale il poate afecta atat de tare pe copilul “victima” incat acesta poate refuza sa mai mearga la scoala, ori la gradinita, ii poate aduce tulburari de comportament alimentar, depresie, anxietate si lista e mai lunga decat credeti.

Al doilea si cel mai important lucru de facut este ca parintele sa mearga la scoala si sa discute atat cu profesorii cat si cu parintii copilului care agreseaza. Conflictul ii afecteaza atat pe cei doi copii, victima si agresor dar si pe ceilalti colegi care participa doar prin simpla prezenta. Acestia trebuie incurajati sa ia atitudine si sa stopeze aceasta situatie. De cele mai multe ori ei se multumesc cu faptul ca nu sunt ei cei agresati si se indeparteaza de conflict pentru a-si asigura propria protectie. Copiii martori trebuie sa semnaleze situatia si sa ceara ajutorul imediat unui adult.

Parintii il vor sfatui pe copilul “victima”ca intr-o prima faza sa se indeparteze pur si simplu de agresor atat cat sa se simta in siguranta. Ignoranta ramane insa cea mai buna solutie in cazul in care adultii nu sunt de fata.. Cu cat copilul raspunde prezent la aceasta tachinare (se infurie, plange, injura, loveste) cu atat agresorul va primi ceea ce asteapta iar conflictul poate dura la nesfarsit.

Tratarea agresorului cu indiferenta ca si cand acesta nu ar exista poate fi o solutie viabila.

Copilul care este jignit, etichetat sau poreclit trebuie invatat sa priveasca lucrurile din alt punct de vedere iar parintele sa-i confirme prin incurajari repetate ca ceea ce spun colegii lui nu este un adevar. Calitatile copilului trebuie subliniate permanent  pentru ca increderea in fortele proprii si stima de sine sa nu se prabuseasca.

Stapanirea emotiilor, filtrarea cuvintelor jignitoare, solicitarea ajutorului si impunerea unor limite pe un ton calm si sigur ar trebui sa ii usureze situatia copilului agresat. El trebuie sa invete sa spuna “NU!” si in ultima instanta sa foloseasca tehnici de auto-aparare cand viata ii poate fi pusa in pericol si nu are cui sa ceara sprijin.

Vreau sa subliniez ca acest tip de educare a copilului “victima” nu va substitui sub nicio forma interventia adultilor in cadrul acestui conflict. Agresorul trebuie sanctionat si descurajat iar copilul ce sufera va beneficia permanent de suport fizic si emotional.

In cazul in care aceste situatii persista este recomandata interventia unui consilier scolar, al unui psiholog sau chiar apelarea la un cadru de politie.  Prin discursuri descurajante, prin exercitii diverse de apropiere a copiilor si centrarea atentiei asupra calitatilor lor, prin implicarea in proiecte comune se poate incerca stoparea acestui gen de conflict ce ameninta sa afecteze pe viitor viata si dezvoltarea armonioasa a tuturor copiilor.

Nu le cereti copiilor in acest caz sa-si rezolve singuri problemele! Implicarea dvs. ca adulti este esentiala iar asigurarea unui mediu sigur si confortabil in care copilul sa-si desfasoare activitatea este responsabilitatea adultului.

http://www.totuldespremame.ro/vocea-ta/vocea-ta-apara-ti-copilul