Depresia postnatala chiar exista? Tu ai trecut prin experienta asta?

Venirea pe lume a bebelusului tau este un motiv de mare bucurie dar in acelasi timp este o experienta insotita de emotii, uneori stresanta si chiar traumatizanta din perspectiva actului nasterii bebelusului.

Tanara mama are nevoie de sprijin atat din punct de vedere emotional, psihic dar si de ajutor fizic fiindca primele zile de “mamicie” sunt incarcate de asteptari si de griji peste masura!

Este important ca depresia sa fie recunoscuta si tratata!

Cand am venit acasa cu fetita mea nou-nascuta eram atat de tematoare, de nesigura pe mine… Pe langa recuperarea fizica, pe langa durerile post nastere simteam ca aveam nevoie de confort emotional, de sprijin psihic si de cineva care sa-mi spuna ca “totul va fi bine”.

Adaptarea s-a produs rapid in cazul meu fiindca peste noapte s-a trezit in mine asa-zisul ‘instinct matern’. Mi-am asumat intreaga responsabilitate pentru bebelusul meu insa nu mi-a fost deloc usor.

Aveam zile cand plangeam din senin fara un motiv anume. Eram ingrijorata, confuza, trista si ma simteam coplesita de intreaga situatie.

In plus ma obsedau kilogramele acumulate in timpul sarcinii si nu stiam nicio cale de a-mi reveni la forma fizica initiala intr-un mod rapid, asa cum imi doream.

Toata lumea imi spunea sa nu tin dieta pentru ca asta ar afecta calitatea laptelui matern. Si nu am tinut. Am asteptat. Am avut rabdare de dragul puiului meu dar a fost atat de greu…eram grasa, diforma, ma simteam mai rau decat aratam…

Micuta plangea si la inceput nu stiam care e cauza nemultumirii ei. Treptat,am invatat sa disting plansul de foame de cel in care avea colici ori de momentele in care era uda si trebuie schimbata.

Uneori ma simteam vinovata si lipsita de speranta. Nu era nimeni care sa ma inteleaga si care sa valideze toate starile prin care treceam. Auzeam des ca “toate mamele trec prin asta” sau “altele care au trei copii ce fac, cum se simt?”. As fi dat orice pentru un moment de liniste, pentru o baie calda si lunga, pentru un pui de somn profund, pentru un masaj de relaxare…

Era clar: aveam nevoie de ajutor.! Pe de o parte eram constienta de asta..pe de alta ma rugam sa treaca timpul si sa-mi treaca si depresia.. sau oricum se mai numeau starile astea prin care treceam!..

Specialistii spun ca depresia postnatala poate dura pana la trei saptamani insa in majoritatea cazurilor mamicile marturisesc ca dureaza ceva mai mult.

Ce-i de facut? Ce am facut eu?

Mi-am sunat prietenele de incredere si le-am marturisit prin ceea ce trec…unele nu au stiut ce sa-mi raspunda..dar macar m-au ascultat. Dupa ce incheiam o convorbire telefonica ma simteam usurata ca si cand problema nu mai era a mea….

Am cerut ajutor! Am implicat bunicile bebelusului in administrarea treburilor casnice. Nu a fost chiar pe placul lor…dar au acceptat in cele din urma. Bebelusa a ramasa in grija mea dar restul sarcinilor de la facturi, mancare, curatenie…le-am delegat cu succes.

Am iesit din casa singura macar 15 minute zilnic. Am fost la cumparaturi, am fost la cosmetica, am incercat macar sa fac cativa pasi singura pe strada. Gandul imi era acasa la micuta mea insa ea era in siguranta cu bunicile iar eu am savuram cateva clipe de liniste ce mi asigurau forta pentru urmatoarele zile.

Am inceput sa scriu. Am scris ca intr-un jurnal, tot ceea ce imi trece prin cap. Am inceput sa spun ce simt, ce vreau si asa mi-a fost mai usor sa inteleg ce se petrece cu mine. Am scris acolo toate temerile mele de la cele mai banale pana la micile bucurii precum primul zambet ori primul gangurit  al copilului meu.

Am fost intr-o zi la medic si am intrebat ce se petrece cu mine si ce pot face sa-mi ameliorez starea. Impinsa de la spate de prietenele mele mi-am luat inima in dinti si am cerut ajutor avizat. Asa am aflat ca nu sunt nebuna si ca exista intr-adevar aceasta depresie postnatala  din pricina nivelului de hormoni care se schimba atat in timpul sarcinii cat si imediat dupa nastere.

Reactiile chimice prezente la nivelul creierului joaca un rol important in aparitia depresiei.

 Durerile fizice, o usoare stare de anxietate manifestata prin batai mai rapide ale inimii, ameteala, chiar tremur, griji aparent nejustificate sunt de fapt simptome ale depresiei postnatale. Tristetea, schimbarea din senin a dispozitiei tinerei mame sunt o confirmare ca ai o problema ce trebuie rezolvata si nu suporta amanare!

 Nu te teme, cere ajutor!

 Si daca nu o faci pentru tine…atunci fa-o pentru copilul tau care are nevoie de o mama care sa functioneze la capacitate MAXIMA!!!!

http://www.totuldespremame.ro/tu-mama/psihologie/depresia-postnatala-chiar-exista-tu-ai-trecut-prin-experienta-asta