Nu, nu mamele sunt vinovate pentru tot ceea ce i se intampla copilului!
Oricat am incerca noi mamele sa controlam toate aspectele, activitatile si viata bebelusului este imposibil sa reusim. De la aparitia dintisorilor, diversificarea hranei si preferintele culinare, pana la orele de somn si racelile copilului, aproape nimic nu poate fi programat cu exactitate.
Lucrurile iau intorsaturi din cele mai diverse si atunci acuzatiile la adresa mamei incep sa curga cu nemiluita.
Daca bebe plange de foame prea des e vina mamei ca nu i-a facut un program strict. Daca il alaptezi la cerere nu e bine fiindca devine un rasfatat si te va solicita permanent. Daca respecti cele trei ore intre mese si el intre timp plange de foame…tot vina ta e ca nu stii sa te adaptezi preferintelor copilului tau sau ca masa anterioara nu a fost suficienta.
Daca raceste, ori l-ai imbracat prea subtire, ori l-ai infofolit si a transpirat. Tot, mama e de vina!
Daca nu doarme intr-o noapte, doua inseamna ca nu i-ai respectat cu strictete programul de masa si de baie! Ai facut tu ceva! Iar esti vinovata!
Daca ii dau dintisorii, daca are colici, daca e plictisit, daca e bolnav, daca e nefericit tot tu MAMA esti de vina!
E limpede ca asta e varianta cea mai simpla. Sa dam vina pe cineva. Cine e cel mai mult in preajma copilului? Mama!!!….
Ce simplu ar fi daca in momentele de disperare, de neputinta, de oboseala exagerata mamele ar primi macar un cuvant cald, o urma de intelegere si o mana de ajutor.
Chiar daca aceste lucruri nu se intampla mamele isi fac datoria in continuare. Au cea mai buna motivatie din lume: dragostea copilului lor. Manutele care se strang in jurul gatului mamei sunt un sirag de perle, vocea cristalina a bebelusului e cea mai frumoasa melodie iar zambetul lui este ca un drog care o sustine pe mama sa fie puternica, frumoasa si iubitoare pentru inca un veac de acum inainte.
Nu, dragele mele nu voi sunteti de vina cand copilul raceste. Toti copiii racesc uneori mai usor, alteori mai grav, dar cu totii depasesc momentul. Nu, nu puteti controla asta. Sunt zile cand nu exista timp sa mergeti in parc si asa ca va petreceti tot timpul in casa. Copilul raceste. E de ajuns sa deschideti geamul sa aerisiti camera si astfel bebelusul sa intre in contact cu un virus. Nu ati gresit nimic. Nu gresiti ca ii faceti zilnic bebelusului baie. Baia are rostul ei si nicidecum nu il sensibilizeaza pe copil. Pana si buniccile spuneau ca ”baia creste un copil”!
Sunt zile si nopti cand bebe nu doarme. Si voi ajungeti obosite, epuizate si abia va mai tineti pe picioare. Nu e nimic schimbat in alimentatie, nu i-ati schimbat programul zilnic si cu toate astea copilul nu doarme. Poate are colici sau ii iese un dintisor. Plange…cine rezista sa-si vada puiul plangand si sa nu ii ofere alinare? Cu totii va acuza cu voi l-ati crescut asa si a devenit dependent de prezenta voastra. Dar, tare as vrea sa vad si eu un tata, o bunica, o prietena care petrece 24 de ore din 24 cu copilul acasa si il lasa sa planga necontenit chiar si atunci cand e doar plictisit. Nimeni nu e in pielea unei mame si nu are dreptul sa o judece. Ea face tot ce crede ca e mai bine pentru pruncul ei.
Pentru asta se dedica lui zi si noapte si practic renunta la ea pentru a fi alaturi de cel mic permanent. Nu, nu e un sacrificiu. Asa trebuie sa fie. Doar ca mamele din cand in cand au nevoie sa fie intelese, ascultate si ajutate nu judecate!
Masajul inainte sau dupa baie, alimentatie la cerere sau cu program fix, dormitul copilului in patul lui si nu al mamei, alimentatie diversificata mai tarziu sau mai devreme, ceai sau diverse medicamente pentru colici, imbaiat in fiecare seara sau la doua zile, imbracat mai subtire sau infofolit dupa caz….si multe alte hotarari pe care trebuie sa le ia o mama. Ea isi asuma intreaga responsabilitate, citeste in stanga si in dreapta, intreaba pediatrul insa dragii nostri bunici, tatici sau buni prieteni fiecare copil e unic si se va adapta vietii in ritmul lui. Nu le mai judecati pe mame!
In plus, sa ne amintim ca nimeni nu-i perfect si ca si mamele au dreptul sa greseasca! Fiti fara grija nu vor repeta greseala fiindca in joc e viata puiului lor.
Nu toti stiu cat de usor iti testeaza un copil limitele rabdarii, nu toti stiu cum e sa iti pierzi logica in cele mai banale situatii, cum e sa te bucuri pentru fiecare inghititura de mancare cand bebe are zile in care refuza orice, nimeni nu stie mai bine ca o mama ca atunci cand copilul cade si se loveste ca pe ea o doare mai tare decat pe el sau atunci cand e bolnavior ca fiecare acces de tuse e rana vie in sufletul mamei.
Daca poti ajut-o, daca nu macar incurajeaz-o spunandu-i ca face o treaba grozava si ca e cea mai buna MAMA din lume pentru copilul ei!
Pirvuta Roxana
Un articol foarte emotionant. Felicitari!