Abuzul emotional, un mod parsiv de a-i frange copilului aripile

In Romania secolului al XXI-lea parintii inca isi bat copiii cu nuiaua, cu lingura de lemn folosesc cureaua pe post de bici ori furtunul de la masina de spalat. Pedeapsa corporala lasa urme adanci atat fizic dar si psihic.

Multi dintre copiii cu care am vorbit “prefera” insa genul asta de pedeapsa in pofida criticilor, tensiunii, fricii si violentei verbale a parintilor. (“mai bine mi-ar da o palma decat sa tipe si sa ma ameninte tot timpul!”, “ma simt un gunoi cand ma jigneste, mai bine sa ma bata, cred ca uneori o merit, fiindca sunt rau!”)

Abuzul emotional vine ca un tavalug si distruge rapid increderea copilului in fortele proprii, stima de sine si respectul pentru adulti in general. Suferinta de orice fel naste rautate fiindca aceasta practica nociva a parintelui, numita “educatie’ distruge copilul ca identitate, ii desfiinteaza personalitatea ce s-ar fi conturat firesc si il obliga la adaptare fiindca el nu stie sa gestioneze altfel emotiile traite.

Respingerea, cea mai frecventa forma de abuz emoțional

Abuzul emotional se poate manifesta sub diferite forme si tragedia este ca parintii nici macar nu realizeaza ca gresesc. Ei la randul lor au avut o copilarie violenta iar azi nu fac efortul de a gasi o alta cale. Dau vina pe lipsa timpului sau chiar invoca amintiri din trecut si la o privire mai atenta sunt chiar multumiti de cine sunt in prezent.

Cea mai raspandita forma de abuz emotional este respingerea. Daca copilul nu s-a conformat cerintelor parintelui atunci i se refuza atat imbratisarea cat si cuvintele de iubire. Mai mult, in cadrul discutiilor familiale copilul aude tot felul de acuze la adresa lui, uneori parintii afirmand ca nu a fost un copil dorit si acum le-a complicat viata. Aceasta afirmatie ii va deveni povara micutului pentru mult timp. Jignirile, excluderea de la activitatile zilnice familiale precum servirea cinei in camera lui, izolat si nu alaturi de membrii familiei, comparatia cu alti copii sau exprimarea regretelor in ceea ce priveste sexul (mai bine erai baiat/fetita) sunt o forma de abuz emotional.

Manipularea si santajul emotional

La fel se intampla cand parintii isi tin sub control permanent copilul, intr-un mod exagerat iar acesta desi este suficient de mare incat sa hotarasca singur cu ce se imbraca sau cand ar dori sa se intalneasca cu prietenii acest lucru ii este refuzat. Amenintarea copilului prin distrugerea obiectului preferat sau abandonarea lui in afara casei sunt cateva din instrumentele folosite de parinti in educarea copiilor. In loc sa poarte o discutie rezonabila in care fiecare sa vina cu o solutie… mai simplu este cand obtin prin manipulare sau santaj emotional rezultatul dorit in pofida suferintei copilului. Dar, cui ii mai pasa de ce simte copilul cand interesul parintilor este sa fie ascultati, atat?

O alta forma de abuz emotional este ignoranta. Desi parintele este prezent fizic in viata copilului nu este conectat cu acesta prin empatie si in primul rand prin acceptare si iubire neconditionata. Cateodata se intampla ca parintele sa uite efectiv in ce clasa este copilul sau sau cand isi sarbatoreste ziua de nastere. Parintele are un program bine stabilit insa copilul nu este inclus in activitatile sale zilnice. Delegarea responsabilitatii catre celalalt parinte sau catre bunici aduce un plus ignorantei si astfel se creeaza o labilitate emotionala pe care micutul o va manifesta si la maturitate. Copilul va tinde intotdeauna sa aiba o relatie buna cu parintele lui chiar il va iubi mai mult pe cel absent fiindca ii duce dorul.

Reprimarea emotiilor, tot un abuz

Controlul vietii copilului si privarea lui de libertatea alegerii se numeste tot abuz emotional. Izolarea de lumea exterioara si retinerea copilului doar in cadrul familiei si al propriului domiciliu vor duce la construirea unei personalitati deviante pe viitor. Copilul are nevoie sa socializeze, sa experimenteze si sa interactioneze cu copiii de varsta lui altfel va deveni un ciudat.

O forma extrema a abuzului emotional este reprimarea emotiilor copilului. Cand nu-i dai voie sa fie furios, vesel sau trist dupa caz il condamni practic sa renunte la propria identitate. Unele mame nu accepta plansul zgomotos al copilului si il reduc la tacere prin amenintari si constrangeri de tot felul. La fel sunt responsabilitatile coplesitoare puse pe umerii copilului cand acesta trebuie sa munceasca de mic si sa se intretina atat pe el cat si pe ceilalti membrii ai familiei. Munca fizica, exploatarea, manipularea sub o forma sau alta ii creeaza o dezvoltare neadecvata.

Ignoranta poate imbraca si alte forme de la constrangeri la exagerari cand micutului i se permite accesul la alcool, tigari sau chiar droguri. Consumul exagerat de dulciuri drept recompense pentru comportamente cerute pentru bravada parintilor in fata altor adulti si recompensarea copilului pentru minciuni, furturi sau alte lucruri interzise mionorilor este tot o forma de abuz emotional ce va afecta copilul atat in plan fizic, afectiv si chiar intelectual.

Dar ce este de fapt abuzul emotional? Orice comportament ce are ca scop controlarea, subjugarea, supunerea unei alte fiinte prin frica, intimidare, umilire, blamare si cultivarea sentimentului de vinovatie, manipulare, invalidare etc.

Asadar, dragi parinti proiectati imaginea copilului dvs. in viitor. Cum va arata el ca adult? Ce calitati i-ati cultivat, ce tip de personalitate va manifesta, care ii vor fi atuurile? E dificil de gasit un echilibru dar o mentalitate sanatoasa va construi un adult sanatos fizic si psihic.

Amintiti-va ca un copil are dreptul sa greseasca nu o data ci de o mie de ori, ca nu trebuie sa fie de nota zece la toate disciplinele scolare, si ca nu trebuie sa va asculte orbeste! Un copil nu trebuie privat de dragostea parintilor lui in nicio circumstanta! Iubiti-l neconditionat fiindca el asa va iubeste!

http://www.totuldespremame.ro/vocea-ta/abuzul-emotional-asa-ii-frangi-copilului-aripile