Nu iti disciplina copilul cand e suparat, furios sau bolnav!
Reactiile afective sunt independente de judecata logica.
Nu e vacanta la mare in care sa nu aud ca un copil s-a pierdut pe plaja. Parintii vin si ii reclama disperati DJ-ului de la radio disparitia copilului.
Ii cer ajutorul si astfel se aude apelul plin de speranta ca cel mic sa fie gasit si adus de urgenta inapoi la parintii lui.
De fiecare data se petrece acelasi scenariu. Niste oameni de buna credinta il gasesc pe copilul care e speriat si plans si merg sa il predea la postul de radio. Toata lumea rasufla usurata.
Ce fac atunci parintii care isi primesc pruncul inapoi? Pai primul lucru e sa-i dea o mama de bataie.
Nu se aud multumiri catre salvatori ci doar tipetele mamei care il apostrofeaza pe cel mic. De cele mai multe ori copilul nu depaseste varsta de 3-4 anisori.
A cui e vina ca micutul s-a ratacit? Daca copilul tau are 2 ani si tu il pierzi din vedere in timp ce esti pe plaja la mare, cine este de vina?
Si oricum ar arata acest scenariu si indiferent cine ar fi vinovat, nu trebuie sa-i faci educatie copilului in acele momente de criza.
Cand este atat de speriat, cand este in soc mintea lui e blocata.
Nu aude nimic din ceea ce i se spune, cauta cu disperare lucrurile familiare si vocea mamei.
Atunci cand il regasesti trebuie sa-l linistesti, sa-i oferi toata siguranta si protectia de care are nevoie. Spune-i ca ai fost ingrijorata dar vorbeste-i calm si asigura-l de toata dragostea ta. Da-i sa bea apa, ofera-i ceva dulce si lasa-l sa se linisteasca. Abia apoi incercati sa-i explicati ce s-a intamplat si de ce. Trageti concluziile impreuna si ajutati-l sa invete ceva din aceasta patanie.
Pune-te in locul lui. Si tu esti speriata si tulburata de faptul ca cel mic a disparut. Daca vine cineva sa-ti faca morala sau sa te agreseze fizic drept pedeapsa pentru neglijenta ta, tu cum ai reactiona? Mai auzi ceva in momentele acelea?
Tu reactionezi calm si echilibrat cand de fapt traiesti si simti panica prin toti porii?
La fel se intampla si cu copilul tau.
Cand cel mic e furios, face o criza de nervi atunci emotia este cea care ii guverneaza comportamentul.
Specialistii in domeniu ne avertizeaza ca prelucrarea oricarei informatii, insusirea sau gestionarea cunostintelor deja dobandite sunt absolut inaccesibile cand traim una dintre emotiile de baza precum: bucuria, surpriza, frica, tristetea ori mania.
Reactiile afective sunt independente de judecata logica.
Acelasi lucru se intampla cand copilul este bolnav. Nu-i faceti reprosuri, nu-l criticati, nu-l santajati emotional. Chiar daca nu v-a ascultat sfatul si a mancat mai multa inghetata decat ar fi trebuit si iata, acum este bolnav… degeaba ii faceti morala. El deja se simte trist si furios ca boala ii afecteaza activitatile zilnice.
Incercati sa-i alinati suferinta, jucati-va cu el si tineti-l in brate mai mult ca de obicei. Acordati-i atentia de care are nevoie si sprijinul necesar pentru a invinge boala mai repede. Dupa aceea faceti o reconstituire a faptelor si a consecintelor pentru a-l ajuta pe copil sa inteleaga cum propria decizie i-a afectat sanatatea si i-a schimbat rutina si confortul zilnic.
Leave a Reply