Ai un copil preadolescent? Iata ce trebuie sa stii ca sa intelegi prin ce trece!

Toata vara am auzit-o pe fetita mea cum spunea:” Vreau intimitate!”, “Vreau sa-mi petrec timpul cu Alexandra, prietena mea!”, “Voi nu ma intelegeti!”,

“De ce eu nu pot sa stau afara la joaca, chiar daca s-a intunecat?”, “Nu stiu de ce, dar ma simt trista!”, “Nu ma mai criticati intruna!”, “Nu am cu ce sa ma imbrac!”, “Da, imi plac hainele negre, sunt rockerita si nu o sa ma schimb niciodata!” 

Daca copilul tau are 11, 12, 13 ani e imposibil sa nu fi auzit de la el cel putin o data una din frazele de mai sus. Preadolescenta e o etapa dificila din viata copiilor nostri. Pe de o parte sunt schimbarile la nivel fizic iar pe de alta parte cele la nivel interactional, social. Fetita mea imi marturiseste ca s-ar mai juca cu papusile din cand in cand…dar e ceva care o opreste. Daca ii sugerez sa isi faca ordine in jucarii si sa mai dam din ele altor copii, asa cum faceam odinioara…refuza. De fapt refuza orice contact cu jucariile, spune ea din pricina faptului ca simte o emotie ciudata cand se apropie de ele. Un fel de nostalgie, o slabiciune, o vulnerabilitate.

Fetita mea de 12 ani se desprinde cu greu de copilarie. Stiu, o sa-mi spuneti ca ea este un copil. Este, dar trece prin tot felul de schimbari, de transformari la toate nivelurile.

De altfel, de la o vreme e mult mai independenta si chiar refuza apropierea de mine. Imi spune ca indiferent daca ma imbratiseaza sau nu, ma iubeste la fel de mult…

Ce ciudat, mi se pare mie ca parinte care o vad in continuare mica, mica.

Pe de alta parte este atat de preocupata de aspectul fizic. Nu pot spune ca pana acum nu era interesata de acest lucru.. dar acum exagereaza. Probeaza ore in sir mai multe tinute pe care fireste ca le sifoneaza si care mai apoi trebuiesc din nou calcate. Orice cuta trebuie perfect intinsa, orice bucla trebuie sa fie perfect ondulata. Accentul preadolescentilor pentru aspectul fizic vine dintr-o nevoie de integrare la nivel social si din dorinta de a epata, de a impresiona prin aspectul fizic, o dorinta mai des intalnita la fetite.

O alta schimbare este faptul ca acum are nevoie de mai mult somn. De unde altadata nu ii era somn niciodata si deborda de energie, acum are zile cand se simte fara vlaga mai ales daca e privata de somn.

La toate aceste schimbari se asociaza si unele modificari hormonale. Acum transpira mai mult si mai des. Spre deosebire de prima copilarie transpiratia are un miros mai persistent.

De mentionat ramane faptul ca unii copii intra in perioada de preadolescenta ceva mai devreme iar altii mai tarziu.

Pe de alta parte am sesizat o sensibilitate exagerata mai ales la critici. Nici nu apuc bine sa termin ce am de spus…. ca are o replica pregatita si nu e una dintre cele mai diplomate. Interpreteaza totul in defavoarea ei, o enerveaza orice sugestie si imi pune cuvantul la indoiala. E foarte interesata de opiniile celorlalti in ceea ce o priveste si mai mult, a dezvoltat o siguranta personala care ii confera o falsa protectie.

Daca si copilul vostru trece prin asemenea stari atunci sa stiti ca de vina sunt hormonii. Ma bucura ca acum are incredere mai multa in fortele proprii si poate trece prin filtrul propriu anumite aspecte ale vietii. Daca copilul vrea sa experimenteze anumite lucruri el trebuie incurajat dar mai ales ascultat in legatura cu propria lui motivatie.

Daca alege sa poarte haine mai subtiri cand e frig afara, daca nu-si pune caciula cand ninge, daca nu vrea sa-si ia echipamentul pentru ora de sport atunci e cazul sa-l lasati sa- si dovedeasca singur  ca se inseala si sa suporte consecintele. Oricat l-ati bate la cap nu va v-a asculta si va v-a pune la indoiala sfatul.

De altfel, probabil ca ati observat ca va contrazice in tot si toate si vrea sa faca tot ce ii este interzis. Degeaba il atentionati ca poate sa faca cancer la plamani din cauza fumatului. Preadolescentul e preocupat sa fie in trend, sa fie acceptat de gasca, sa epateze. Mai degreba il atentionati ca aspectul lui fizic se va schimba, ca i se vor ingalbeni dintii, ca o sa miroasa urat iar colegii il pot respinge. Impreuna va trebui sa gasiti altceva pentru a-i satisface aceasta nevoie de a se face remarcat. In niciun caz nu-l certati, nu tipati la el fiindca tot ce e interzis e tentant.  Nevoia de independenta poate depasi cadrul familiei si trebuie sa va asteptati la asta.

La aceasta varsta copiii pretind ca nu sunt intelesi de adulti si vor cauta compania colegilor sau a prietenilor cu care impartasesc diferite opinii. In vacanta asta chiar am remarcat ca fetita mea a devenit practic dependenta de prietena ei si astepta sa treaca toata ziua pentru cele doua ore pe care le petrecea in compania ei. I-am respectat nevoia de independenta fara insa sa fac rabat la siguranta si sanatate.

Mai mult decat atat o incurajez sa verbalizeze emotiile pe care le simte, sa le identificam impreuna, sa invatam sa le gestionam si sa le eliberam mai apoi. Ii amintesc ca si eu am avut varsta ei si observ ca doar prin exemple personale reusesc sa o conving in privinta anumitor lucruri.

Faceti-va timp sa-i ascultati pe copiii vostri fiindca trec printr o perioada dificila. Ascultati-i si incurajat-i sa va povesteasca dar nu ii supuneti unui interogatoriu fiindca vor deveni reticenti. Cereti-le sfatul personal in chestiuni la care se pricep si petreceti timp de calitate cu ei de cate ori aveti ocazia. Oferiti-le experiente si nu obiecte!

Lasati-i pe copii sa-si invite prietenii acasa unde sa se joace impreuna chiar si pe calculator. Asa ii veti cunoaste si dvs. si veti avea permanent control asupra locului in care isi petrece copilul dvs. timpul. Vor face galagie, va vor deranja… dar mai bine acasa decat pe strazi sau cine stie pe unde.

Implicati-i si pe ei in deciziile familiale care ii privesc. Tratati-i ca pe niste mici adulti care au dreptul la opinie proprie dar cereti-le sa vina si cu argumente. Asa veti creste un copil responsabil si cu incredere in fortele proprii. Opinia lui conteaza si astfel copilul se simte respectat.

Urmandu-va exemplul, preadolescentul va avea acelasi comportament cu prietenii si colegii lui iar daca vor aparea situatii de criza va reactiona cerebral cautand solutii satisfacatoare pentru toata lumea.

Daca are un vis…indiferent cat de ireal este la momentul asta…incurajati-l sa gaseasca motivatia sa-si urmeze telul si sa si atinga obiectivele. Nu-i frangeti aripile copilul ci dimpotriva ajutati-l sa aiba incredere in propriile forte.

http://www.totuldespremame.ro/