Lipsa de afectiune in copilarie creaza adulti nefericiti. Unde gresesc parintii?

Simti ca lipseste ceva din viata ta, “acel ceva”, simti ca nu iti gasesti linistea, ca nu esti pe deplin fericita desi ai tot ce iti trebuie?

Familia ta si tu esti sanatoasa, nu ai probleme din punct de vedere financiar si nici de alta natura, copiii sunt bine si totusi….e ceva in neregula cu tine.
Cauza este de cele mai multe ori lipsa afectiunii pe care trebuia sa o primesti in prima parte a copilariei.

Desi cei mai multi dintre noi nu-si amintesc mare lucru din primii ani de viata, un lucru e cert: daca ai fost un copil crescut de bunici sau daca parintii nu ti-au oferit afectiunea si atentia de care aveai nevoie, acum ca adult vei resimti aceasta carenta din copilarie insa purtand alte valente.

Atentie vs. Afectiune

Sunt anumiti parinti care nu realizeaza ca simpla prezenta de ordin fizic in viata copiilor lor nu este suficienta.

Afectiunea, atentia si sprijinul copilului din punct de vedere emotional ii asigura acestuia o dezvoltare echilibrata si armonioasa.

Fie, parintii asa au fost si ei crescuti la randul lor, fie nu-si doresc un copil rasfatat si merg pe principiul “copilul trebuie pupat doar noaptea, in somn” insa actionand dupa aceste tipare vechi si eronate isi priveaza copilul de afectiune.

La maturitate, un astfel de copil va incerca sa compenseze lipsa iubirii si a validarii propriei persoane prin diferite actiuni cat mai extravagante sau prin acumularea a cat mai multe bunuri materiale.

Rar va reusi sa identifice care este cauza care-l determina sa fie din ce in ce mai bun sau sa-si doreasca din ce in ce mai mult. Va tanji dupa afectiune intr-un mod surd fara sa poata cere concret partenerului de viata sa-l sprijine in acest sens. Poate fi considerat un om slab, cu vulnerabilitati daca isi marturiseste sentimentele, asa ca va alege tacerea.

Pe de alta parte copiii care au fost privati de afectiune tind sa devina dependenti de o anumita persoana ce le ofera atentie si iubire intr-un moment de slabiciune. Asa de dezvolta dependenta de partener si anumite relatii toxice.

Un copil privat de afectiune va creste crezand ca nu este suficient de bun, ca nu merita sa fie iubit sau ca este ceva in neregula cu el.

Unii parinti traiesc cu impresia ca micutii lor au varste prea fragede ca sa realizeze acest lucru. Pe de o parte au dreptate. Copiii nu se gandesc la asta insa simt cand sunt respinsi sau neglijati. Pana aproape de 8-9 ani, copilul mic se bazeaza foarte mult pe instinct si mai putin pe judecata.

Un copil lipsit de afectiune devine un adult caruia ii lipseste stima de sine, care nu stie nici sa ceara dar nici sa ofere iubire. Ii lipseste increderea in propria persoana, este pesimist, frustrat, dezechilibrat in relatiile de natura personala si in cele sociale.

Nu confundati lipsa afectiunii cu indiferenta!

Parintele este prezent in viata copilului si interactioneaza cu acesta insa il neglijeaza emotional si nu ii ofera semne concrete de afectiune. Teama, izolarea, depresia, deficitul de atentie, furia si chiar performantele mai scazute din mediul scolar sunt doar cateva din efectele psihologice datorate lipsei de afectiune.

A-i oferi copilului atentie, a-i asigura satisfacerea necesitatilor fizice precum hrana, apa, adapost, siguranta nu este suficienta.

Daca si tu ai fost un copil neglijat ai grija sa nu faci acelasi lucru cu proprii tai copii. Chiar daca te simti coplesit de responsabilitati, chiar daca lucrezi de dimineata pana seara, chiar daca esti obosit si plictisit rezerva-ti timp  si comunica zilnic cu copilul tau, asculta-l si afera-i afectiune. Spune-i si dovedeste-i iubirea ta in cele mai frumoase forme.

Bucuria de a fi parinte e un privilegiu pe care viata ti l-a oferit si trebuie pretuit din plin. Depaseste granitele propriei educatii, lasa in urma tiparele si sterge cu buretele eventualele principii eronate. Fii mai mult decat au fost parintii tai pentru tine!

Ofera-i afectiune si iubire neconditionata copilului tau iar rasplata va fi nepretuita!

http://www.totuldespremame.ro/copilul-tau/psihologie-si-comportament/lipsa-de-afectiune-in-copilarie