Ce vezi este ceea ce sunt!

Ce vezi este ceea ce sunt!

In randul adolescentilor si numai, vestimentatia este un mod de a comunica si de a spune cine esti si cum te simti. Cateodata e chiar un mod de protest daca ne aflam la varsta descoperirilor, a afirmarii si confirmarii propriului statut.

Sa nu uitam ca fiecare generatie a avut ceva de demonstrat prin stilul vestimentar niciodata inteles la momentul manifestat.

E datoria noastra ca parinti sa privim in interiorul copilului si sa vedem de ce vrea el sa se imbrace ca un rebel. Ce are de demonstrat? Cui? Oare se identifica mai usor cu grupul din care vrea sa faca parte? De cele mai multe ori adolescentul incearca sa obtina aprobarea si atentia intr-un mod tacit si nerostit, in scopul de a-si consolida stima de sine si statutul in fata celorlalti.

Ce e val, ca valul trece

Parintii nu trebuie sa uite ca preferintele lui sunt trecatoare. Fetita mea a experimentat stilul boho-chic, hippie si acum de o vreme e la cel rock. Are dreptul sa se razgandeasca fiindca e la varsta cand experientele ii definesc personalitatea.

Chiar m-a intrebat intr-o zi daca e ceva in neregula cu faptul ca s-a schimbat si ca nu mai are aceleasi gusturi. Tendinta aceasta de a experimenta s-a manifestat inca de devreme si atunci influentata de prietenii si colegii respectivi.

Cumparasem tot felul de adidasi colorati si tricouri ciudate. A fost o vreme cand era “sportiva” si apoi o vreme cand imi spunea ca ea nu o sa poarte niciodata adidasi. De parca pana in urma cu doua saptamani nu o facuse cu mare placere.

Pare o pierdere de vreme si de bani insa pentru ei inseamna libertate de exprimare. Pana la urma fiecare articol din garderoba copilului si de ce nu a adultului este consecinta  unei alegeri mai profunde la nivel inconstient.

Ceea ce trebuie sa inteleaga adolescentul este ca tinuta lui ar trebui adaptata in functie de locul si activitatea pe care va intreprinde. De exemplu, fetita mea face parte din categoria celor care se imbraca mai mult in negru, care asculta muzica si in somn si care nu vrea sa epateze, sa iasa in evidenta. A inteles totusi cand am mers la scoala de limbi straine sa o cunoasca pe viitoarea doamna profesoara ca trebuie sa adopte un alt stil vestimentar. M-a intrebat: “Cu ce ar trebui sa ma imbrac, sa fac o impresie buna?” Preocuparea ei m-a uimit, dar m-a bucurat. Stia din propria experienta ca adultii sunt un pic reticenti in legatura cu stilul ei vestimentar. Si-a pus o rochita frumoasa si si-a prins parul in cel mai elegant mod cu putinta. Zicea ca vrea sa-i faca o surpriza doamnei profesoare. Si i-a facut. Cand s-au cunoscut mai bine i-a marturisit pasiunea ei pentru muzica rock si pentru hainele de culoare neagra, care o reprezinta, dupa cum afirma.

Impui sau sugerezi?

Daca copilul nu realizeaza singur ca fiecare eveniment are propriile reguli impuse de societate el ar putea fi judecat gresit. Tot noi, parintii trebuie sa le atragem atentia chiar daca ei declara sus si tare ca nu se supun rigorilor. Consecintele nu vor intarzia sa apara daca adolescentul va face nota discordanta prin stilul lui vestimentar exagerat in anumite ocazii.

Cu cat parintele e mai tentat sa ii interzica copilului un anumit gen de vestimentatie cu atat acesta se va incapatana sa poarte doar ce vrea el. Ar trebui sa mergeti la cumparaturi impreuna si astfel sa observati stilul vestimentar si al celorlalti copii de varsta lui. Daca ii veti adresa intrebarile potrivite, intr-un moment in care el este dispus sa vorbeasca si discutia nu va suna ca un interogatoriu atunci sunt ceva sanse sa va intelegeti reciproc.

“Daca te imbraci altfel, te simti ciudat!”, “Ne imbracam la fel pentru ca simtim la fel!”, “Nu pot sa port altceva!” sunt doar cateva din declaratiile adolescentilor. Presiunea grupului si influenta lui sunt definitorii. La asta se mai adauga si preferinta pentru brandurile indelung promovate. Daca hainele nu sunt de la o anumita firma ele nu au valoare. Atractia marcilor de prestigiu este fabuloasa si influenteaza in mod sigur dezvoltarea si identitatea tanarului adolescent.

In acest moment hainele ii definesc personalitatea si se va opune cu toata forta lui pentru a-si castiga dreptul la exprimare. Chiar daca noi adultii nu intelegem cum se poate purta o pereche de blugi rupta, o tunsoare colorata sau un par lung si dezordonat asta nu inseamna ca ei, tinerii nu au dreptul sa adopte acest stil, cel putin pentru o vreme.

V-ati gandit vreodata ca daca dvs. ati purta haine asemanatoare cu ale fiului/fiicei dvs. acesta ar fi un mod de a va apropia si de a va conecta intr-un mod facil cu prietenii copilului dvs.? Aceasta idee este insa una riscanta fiindca foarte usor va puteti pierde autoritatea ca parinte in fata copilului sau ati putea cadea in penibil. Sunt totusi si alte cai prin care le-am putea deveni prieteni si sa pastram in acelasi timp o relatie copil-parinte cat mai fireasca.

Stilul vestimentar, exprimarea propriei personalitați

Merita mentionat ca exista si o categorie de copii, tineri, adolescenti care isi definesc singuri propriul stil de a se imbraca. Cei care nu se lasa influentati de grup ci dimpotriva dau ei tonul modei sunt cei care au o personalitate puternica si o educatie bazata pe un set de valori adevarate.

Adolescenta e o perioada a provocarilor, a schimbarilor  si a tuturor acelor trairi intense de care iti vei aminti intreaga viata. Gaseste, ca parinte o solutie prin care sa-i castigi increderea copilului tau si nu te grabi sa emiti judecati sau sa faci comparatii cu alti colegi de-ai lui. Nu vei reusi altceva decat sa ii atragi antipatia.

Oricare ar fi stilul adoptat de la emo, hipster, grunge ori sagging pana la vintage sau retro ceea ce alege adolescentul tau este de fapt oglinda identitatii sale personale si a starii sale sufletesti care-i marcheaza existenta. Nu avem altceva de facut decat sa incercam sa le intelegem emotiile propunandu-le totusi sa respecte limita bunului simt si a decentei.

http://www.totuldespremame.ro/vocea-ta/vocea-ta-ce-vezi-este-ceea-ce-sunt