Tristetea din ochii copiilor 

“Ochii sunt oglinda sufletului!”  Cand ochii copilului tau sunt tristi atunci e limpede, lacrimile lui sunt in suflet! Dar de ce este copilul trist?

Il stiu pe Matei de cand avea 7 ani. Eram vecini de bloc si din intamplare ne-am petrecut o vacanta in aceeasi statiune, acelasi hotel. Era un baietel cuminte si ascultator insa avea in privire o mare de tristete.

Era linistit, respectuos si nu deranja niciodata pe nimeni cu nimic. Era prea cuminte!!! Era prea linistit! Era prea ascultator!

In acele cateva zile pe care le-am petrecut in preajma lui am aflat ca asta era starea lui de fapt iar parintii nu erau deloc ingrijorati, chiar mai mult decat atat erau multumiti ca nu e un copil agitat, galagios, rasfatat.

Ma asteptam sa fie ceva trecator. Speram sa il vad macar o data cum se bucura de mare, de soare, de joaca in nisip. El insa statea linistit pe prosop rasfoind o revista cu benzi desenate. Cateodata lua ziarul tatalui lui si citea titlurile cu nesat, mai ales rubrica sport.

Era atat de serios, atat de matur, atat de trist…Zambea usor in coltul gurii cand mama ii cumpara inghetata sau cate o gogoasa calda. Timp de sase zile nu l-am vazut razand niciodata. Am aflat ulterior ca parintii lui s-au despartit fiindca nu se mai intelegeau.

Asemenea lui Matei sunt multi copii. Copii carora le plange sufletul iar mintea le este captiva intr-o suferinta pe care nici macar nu o pot constientiza, ce sa mai vorbim de exprimare, integrare si eliberare.

Sunt copii care plang iar parintii aleg sa ii ignore asteptand sa le treaca. Sunt copii care plang galagios si isi deranjeaza parintii. Atunci copilul e redus la tacere prin amenintare, prin pedepsire ori prin ignoranta.

Sentimentele copilului sunt cat se poate de reale desi uneori revendicarile lui par nejustificate. Copilul poate plange de teama, de furie, de durere iar parintele se grabeste sa-i spuna: “Nu ai de ce sa-ti fie teama!” sau “Nu ai de ce sa fii suparat!” iar aceasta negare va veni in contradictie cu ceea ce simte micutul. El are nevoie ca sentimentele sa-i fie validate altfel va fi confuz si il va acuza pe parinte ca nu il intelege. Si chiar asa este fiindca monstrul din dulap e cu adevarat infiorator! J Ori atunci cand el e suparat ca fratele lui i-a luat jucaria preferata noi parintii ne asteptam ca el sa fie impacat chiar bucuros. Nu! E firesc sa fie suparat si trebuie sa-l lasam pentru o vreme sa fie suparat. Are tot dreptul!

 

Portretul unui copil trist

Sprancenele putin ridicate si arcuite in interior, colturile buzelor lasate in jos, gura usor deschisa si privirea atintita spre pamant sunt doar cateva din semnele ca micutul tau e suparat. Cand privirea lui e goala, cand zambeste atat de rar si atunci resemnat, cand nimic nu-l bucura si nu-i aduce emotie in suflet…atunci copilul e trist, poate chiar deprimat.

 

Poate fi un copil trist fara motiv?

Aparent acest lucru este posibil. Daca in prezent nu exista niciun motiv de suparare concret, daca copilului ii sunt satisfacute zilnic nevoile fizice dar si cele psihice si aici ma refer la afectiune si atentie, la socializare si joaca si cu toate astea el este apatic sau plange de cele mai multe ori fara motiv atunci inseamna ca problema lui are radacini adanci. Cand starea de tristete dureaza mai multe zile la rand atunci nu mai poate fi confundata cu plictiseala.

De cele mai multe ori tristetea din ochii copilului e de fapt reflexia sentimentelor  parintelui fie ca acesta marturiseste sau nu propria suferinta sau motivele de ingrijorare. Inca de mici copiii simt cand ceva nu e in regula cu parintii lor si aceasta emotie le produce stres, confuzie si stari de anxietate.

Sa nu uitam ca realitatea copilului este diferita de a adultului. Anumite situatii ce par banale si minore pentru un adult in viziunea copilului pot imbraca cele mai dramatice aspecte.

Tristetea vine adesea dupa o stare de neliniste, de nemultumire uneori manifestata prin agresivitate. Atunci copilul poate tinde sa-si exprime suferinta folosindu-si corpul.

Durerea de cap, de burta, febra, starile de greata pot fi un mod de comunicare si exprimare a durerii si tristetii. Aceste somatizari sunt prezente in mod frecvent insa nici semnificatia medicala a acestor simptome nu trebuie deloc neglijata.

 

Ce putem face cand copilul este trist

Sub o forma sau alta, prin comunicare verbala sau nonverbala, prin desen, prin joaca sau folosindu-se de orice alt truc parintii trebuie sa afle motivul pentru care copilul lor nu mai e cel de odinioara. Cu cat trece mai mult timp starea copilului se acutizeaza si tristetea se poate transforma in depresie. Atunci, macar atunci, micutul are nevoie de atentie, afectiune si daca e cazul, de ajutor de specialitate.

Nu iti neglija copilul! Nu te multumi ca este cuminte si ascultator precum Matei si ca astfel te lasa in pace pe tine, ca parinte cand de fapt ochii lui sunt atat de tristi si lipsiti de viata!

Toti copiii au dreptul sa experimenteze, sa exploreze, sa se joace si sa se bucure!

Sa ne iubim copiii neconditionat si sa incercam pe cat posibil sa nu le furam inocenta!

http://www.totuldespremame.ro/vocea-ta/copilul-este-trist-o-spun-ochii