Lumea virtuala si dezvoltarea unei false personalitati a copilului
Nevoia de socializare a copiilor este aproape o nevoie primara fiindca le asigura celor mici o dezvoltare armonioasa prin interactiunea in primul rand cu parintii si mai apoi cu colegii si cu prietenii.
Socializarea inseamna progres, comunicare, participare, invatare si adaptare permanenta la cerintele societatii. Regulile, normele si valorile impuse de societate nu ii pot fi facute cunoscute copilului decat prin socializare. Nu ii poti refuza acest drept fiindca asa vei face din el un neadaptat, copilul se va izola, se va insingura si va trai permanent intr-o lume imaginara.
Problemele apar cand socializarea se face in mediul virtual si mai putin in cel real.
Trebuie gasit un echilibru fiindca ca orice exagerare va duce la tulburari comportamentale si dezechilibre greu de gestionat. Calculatorul ucide practic socializarea in spatiu real, acolo unde de fapt ar trebui ca tanarul adolescent sa se manifeste. Totul porneste din copilarie cand noi ca parinti avem datoria de a impune anumite limite dar si de a oferi alternative sanatoase atat din punct de vedere fizic dar si psihic.
Ce informatii poate primi un copil care permanent e conectat la internet cand realitatea lui este alta? Soldatii de pe ecran ii pot deveni cei mai buni prieteni iar apoi cu mare usurinta cand se plictiseste de ei ii poate elimina cu un singur click. In mediul virtual se poate razboi cu oricine si mai mult decat atat se poate declara invincibil. Astfel izolat, copilul dezvolta o personalitate falsa care in realitate ii va fi potrivnica. Recuperarea e un proces anevoios care implica timp si determinare. Asta in cazul in care parintii sesizeaza ca copilul are probleme de comportament acasa sau in mediul scolar.
O lume care nu există
Contactul cu realitatea e aproape inexistent pentru un copil care isi petrece tot timpul liber pe calculator, laptop, tableta sau telefon. In primul rand ii dauneaza fizic si mai apoi psihic. Orele prelungite in fata ecranului solicita ochii iar problemele de vedere nu vor intarzia sa apara. Pozitia nepotrivita, de cele mai multe ori considerata comoda, in pat sau pe scaun ii deformeaza coloana vertebrala si ii dau dureri de spate aparent inexplicabile. Apoi copiii care petrec multe ore in fata calculatorului uita sa manance sau mananca mult si prost, produse de fast food sau alte gustari frugale dar insuficiente din punct de vedere nutritional.
Soldatii, adversarii care dispar cu un singur click nu vor putea fi eliminati in viata reala, la scoala sau pe strada. Relatiile cu ceilalti copii, profesori, parinti vor lasa de dorit iar conflictele vor fi rezolvate de cele mai multe ori prin violetta fizica sau verbala. Privarea unui copil de interactiunea cu alti copii de varsta lui il poate face irascibil, inadaptat iar problemele comportamentale nu vor intarzia sa apara.
Copilul care pana acum avea 500 de prieteni virtuali va constata ca in realitate nu are pe nimeni si acest lucru ii va deveni povara. Cand se va afisa in societate ii va greu sa stabileasca contacte, prietenii sau relatii atat cu cei de varsta lui dar si cu adultii.
Internetul nu este cel mai bun prieten al tau, copile!
Tu ai nevoie sa simti, sa mirosi, sa gusti din propria copilarie! Un copil are nevoie sa traiasca in mod real viata, sa simta bucuria prin toti porii, sa alunge tristetea cu un zambet, sa afle cum miroase iarba, ce gust au corcodusele verzi, sa fie incalzit de soare si racorit de vant. Suntem nascuti pentru a trai in natura. Avem nevoie de aer curat si de socializarea cu alti oameni. Nu vom putea fi desavarsiti pana cand nu vom afla ce inseamna bunatatea, compasiunea, empatia, bucuria, sacrificiul, iubirea.
Internetul nu este marele dusman al secolului XXI insa nu este nici cel mai bun prieten!
Nimeni nu neaga ca este o sursa inepuizabila de informatie si de cele mai multe ori un facilitator al vietii mondene. Impactul consumului inadecvat si abuziv a acestui mod de comunicare are un impact negativ asupra copiilor mai ales la cei aflati la varste fragede. E bine stiut ca un copil mic nu poate face diferenta intre fantezie si realitate iar acest fapt ii poate afecta dezvoltarea afectiv-emotionala intr-un mod grav.
Pana cand copiii nu vor imparti o bucata de paine intre ei, pana cand nu vor musca impreuna din acelasi mar, pana nu vor rade alaturi de prietenul cel mai bun, pana nu vor gasi in ei insisi valori precum respectul, loialitatea si admiratia pentru profesori, pentru parinti, pentru proprii prieteni … pana cand ei nu vor experimenta sentimente si emotii de tot felul, de la cele mai placute pana la cele mai amare, pana cand nu vor oferi si primi iubire si atentie intr-un mod palpabil… pana atunci nu isi vor trai copilaria intr-un mod autentic iar tragedia este ca aceasta perioada din viata este irepetabila.
Leave a Reply