Nu exista copii rai ci doar copii care sufera!
L-am cunoscut pe Ionut vara trecuta in parcul de langa blocul meu. Iesisem la joaca cu fetita mea fiindca afara era cald si frumos. Ionut era singurul copil care nu se juca cu nimeni. Statea pur si simplu in mijlocul aleii si isi trantea furios skateboard-ul de asfalt, vociferand.
Unii copii il ocoleau altii il priveau cu uimire, dar cei mai intrigati si revoltati de aceasta situatie eram noi, parintii.
Insa, Ionut asta isi dorea atentia noastra, a tuturor! In timp ce isi trantea skateboard-ul de asfalt se uita in jurul lui parca asteptand ca cineva sa-l apostrofeze, sa-l certe.
Dupa o vreme a obosit sau s-a plictisit. S-a asezat pe o banca in fata mea si dupa cateva minute de tacere, timp in care ne-am privit reciproc, mi-a zis:
“ Sunt rau, stiu! Si mama imi spune mereu ca sunt rau! Si asa e! Vreau sa fiu rau!”
“Cum te cheama? l-am intrebat eu…Cati ani ani?”
Mi-a spus ca il cheama Ionut si ca are 11 ani. Zicea ca locuieste peste drum de parc si ca nu are nevoie de un adult care sa-l supravegheze sau care sa-l insoteasca in peripetiile lui cu skate-ul.
“Si ce peripetii ai avut cu skate-ul? Il intreb eu curioasa.”
“Pai, o multime dar cea mai tare a fost cand mi-am rupt mana acum cateva luni. M-am luat la intrecere cu un baiat din clasa a VIII-a. Dar am fost mai bun ca el!”
Ionut zambeste mandru timp in care eu il intreb cat de grea a fost recuperarea.
“Recuperarea a fost frumoasa!!! imi raspunde Ionut zambind. Mama a stat tot timpul alaturi de mine. Cel putin in primele zile si-a luat concediu de la serviciu fiindca faceam febra. Mana ma durea tare dar macar nu m-am mai dus la scoala iar mama era tot timpul cu mine. I-am povestit multe lucruri, lucruri pe care altfel nu le-ar fi aflat niciodata. Uneori povesteam pana noaptea tarziu…
Cand eram aproape vindecat viata mea a revenit la normal. Mama a inceput serviciul, pleca dimineata venea seara, iar eu eram din nou singur aproape tot timpul. Locuim cu bunica dar ea e batrana si doarme mult. Nici nu stie cand vin sau cand plec de acasa.
Ionut incepe si imi povesteste cum la scoala se mai cearta cu cate un coleg sau altul fiindca spune el “toti sunt niste pampalai”! Uneori, doamna diriginta o cheama pe mama lui la scoala dar ea nu are timp sa mearga fiindca vine tarziu de la serviciu. Si asa scapa de pedeapsa pe care stie ca ar merita-o. Pe “diriga” o mai impaca aducandu-i cate o floare din banii de buzunar. Stie ca ii plac foarte mult florile si zice ca ii zambeste asa frumos in momentele acelea si chiar il imbratiseaza. Atunci “diriga” il iarta si o vreme e cuminte din nou.
Se vede limpede pe chipul lui ca este emotionat cand isi aduce aminte de lucrurile astea.
E foarte clar ca Ionut este un copil care are nevoie de afectiune si atentie mai ales din partea mamei lui. In lipsa tatalui el nu are un model masculin care sa il inspire asa ca isi cauta modele printre colegii de clasa doar ca nici la ei nu gaseste exemplul potrivit.
Nu există copii răi, ci doar copii care suferă!
Mama vine tarziu de la serviciu iar in timpul zilei abia daca vorbeste cu Ionut la telefon. Seara nu-i mai arde de povestile lui incarcate de fantezii. Il stie sanatos si se bazeaza pe bunica care sa ii poarte de grija. Ea trebuie sa-i intretina pe amandoi iar sacrifiul este enorm. E mereu obosita si nervoasa. Cand vine acasa gateste, ii calca hainele pentru a doua zi sau face curatenie.
Ionut nu e un copil rau e doar un copil care sufera. Desi prezenta in viata lui mama nu mai are timp sa-l educe, sa-l asculte, sa empatizeze cu el. Cei sapte ani de acasa il sunt de baza in educatia care azi nu mai vine asa cum ar trebui.
Copilul e rau fiindca asa atrage mai usor atentia tuturor. Iar, ei, adultii ii spun atat de des ca e rau incat a ajuns sa ii creada. Asta e realitatea lui…asta e ceea ce traieste el zilnic. Zice ca a observat ca femeilor le plac florile si de aceea ii duce flori dirigintei.
L-am intrebat…
’Si mamei, ii duci si ei flori vreodata? Mi-a raspuns pe un ton calm si sigur asemenea unui barbat..
“Pregatesc o surpriza pentru mama! Ma priveste si imi zambeste…”
“Strang bani sa-i cumpar o zi libera de la seful ei!!!! Mi-a spus intr-o zi ca nu-si doreste nimic special decat TIMP LIBER! Si asa m-am gandit sa-i cumpar eu o zi pe care sa o petrecem impreuna, dar de data asta sa nu mai mana in gips!
http://www.totuldespremame.ro/vocea-ta/vocea-ta-nu-exista-copii-rai-ci-doar-copii-care-sufera
Leave a Reply