Ce ma implineste azi? Bucuria de a fi mama!!!!

Trecusera deja cativa ani de cand il cunosteam pe viitorul meu sot si ne doream un copil dar nu ne dadusem un termen limita la asta. Aveam toata viata inainte insa s-a intamplat sa raman insarcinata si am hotarat de comun acord sa pastrez sarcina.

Stiam din auzite ca vor urma 9 luni de griji dar nu ma asteptam sa traiesc pe propria piele toate acele dureri asociate cu stari de rau.

La 4 luni de sarcina am facut testul morfologic si am aflat ce va aduce barza….rezultatul aratand ca vom fi parintii unei fetite.

La inceput sotului meu nu i-a suras vestea…isi dorea un baietel…

Timpul a trecut repede si dupa nenumarate teste si controale ginecologice sarcina a ajuns la 9 luni. Urma sa nasc. Dar cand?? Se facuse duminica 13 iulie. Programul meu zilnic era acelasi, desi nu ma mai puteam misca si nu mai puteam face unele lucruri cum le faceam inainte.
Stand la masa si savurand impreuna cu familia o cafea cu lapte, brusc m-am ridicat de pe scaun pentru a ma duce pana la bucatarie. Deodata a aparut o senzatie stranie ca si cum as scoate un dop de la o sticla de sampanie. M-am panicat pe loc, iar cum internetul este la indemana am zis repede sa caut si sa vad despre ce este vorba.

Intre timp am intrebat-o si pe soacra mea ce a vrut sa insemne acea senzatie stranie, iar ea mi-a raspuns ca “se apropie sorocul”. Am stat cu teama continuu, contractiile nu imi dadeau pace deloc,erau mai dese si mai multe. Am facut noapte alba in loc sa dorm. Inspre dimineata,vazand ca nu se intamplase nimic, m-a furat un somn adanc si m-am trezit cand a sunat alarma de la telefonul sotului. Trebuia sa plece la serviciu (ora 06.45).

Era 14 iulie (luni dimineata), fiind programata la un ultim control ginecologic la ora 08.30.

La 10 minute dupa ce a sunat alarma, nemaiavand somn, m-am ridicat din pat si brusc… ce sa vezi??? …s-a rupt apa… ce nebunie mare!!!! ..ce frica!!! Am inceput sa strig….m-a auzit soacra mea si l-a chemat pe sotul care isi savura si el cafeaua inainte sa plece la serviciu… Norocul meu a fost ca inca era acasa. A sunat la 112, iar eu intre timp m-am pregatit pentru acel eveniment unic de a deveni proaspata mamica. (aveam bagajul facut de aproape o saptamana!!)

Am plecat la spital eu cu ambulanta iar sotul cu soacra mea in urma noastra cu masina. Am ajuns acolo, au urmat demersuri, fise…in conditiile in care eu pierdusem tot lichidul….Ce chin…off…injectii peste injectii pentru dilatare….asa au trecut ore de travaliu…

Se face ora 13.30…intr-un final zic: “Sunt gata sa nasc”!! Sa incepem chinul!!! Si a inceput…am tot impins..dar nimic. Au venit insa doua doamne infirmiere care m-au ajutat iar dupa o ora de munca asidua a aparut si frumoasa mea….dar cum??!!!! ….mai mult moarta decat vie… a avut cordonul ombilical infasurat de 2 ori dupa gat…si a trebuit sa fie ventiliata mecanic. Dupa inca 20 minute a inceput sa planga de-a dreptul! Eu eram epuizata maxim dupa atata efort fizic si ma rugam la Dumnezeu sa fie bine copila mea..
Bunul Dumnezeu m-a ascultat si am trecut cu bine peste aceasta incercare a vietii!!!
Norocul a fost de partea noastra, ea creste frumos, e sanatoasa, frumoasa, ascultatoare…un model pentru mine.. Ea e Darul meu de la Dumnezeu!!!!!

Asa inchei o mica povestire din viata mea si intr-un final rasuflu usurata si vreau sa va marturisesc ce bucurie imensa este sa fii mamica!!!

P.S.: Tati s-a indragostit la prima vedere de Emilia Maria! Se joaca impreuna, glumesc si adora sa faca mici plimbari cu masina!!!

Asta sunt eu, dragii mei…
Povestind cu drag,  Mihaela Bengea