Mami, mi-e frica!!! Unde esti?
Frica de monstri, frica de intuneric, frica de animale, de insecte, frica de inaltime, frica de scari ori teama de a fi abandonat sunt cele mai frecvente frici ale copilului si pana la un punct anume ele sunt normale si nu trebuie sa ne ingrijoreze.
Fireste, ca ceea ce traieste copilul este cat se poate de real asa ca spaima nu poate fi alungata cu una cu doua! Accepta trairile copilului si nu reactiona exagerat cand il auzi tipand de frica. O voce blanda, calma si imbratisarea ta, ca mama, fac minuni!!!
Copilul are nevoie sa se simta in siguranta!
Nu-i spune ca nu are de ce sa se teama fiindca astfel ii invalidezi sentimentele. Micutul se va simti neinteles, neacceptat, ironizat. Gandeste-te cum ti se intampla tie cand dupa vizionarea unui film de groaza te bantuie vreun criminal in vis la miezul noptii. Frica e cat se poate de palpabila iar ceea ce simti te ingrozeste de-a dreptul desi esti adult si ar trebui sa-ti poti controla emotiile. Intelegi acum, prin ce trece copilul tau?!
Cand o sa dispara toate aceste temeri?
Daca spaima de baie, de apa se manifesta prima data in jurul varstei de 2 ani, pe la varsta de 3 ani copilul se poate speria de masti, clowni sau de intuneric…intrebarea este ce ne facem cand aceste temeri se perpetueaza o data cu varsta?!
De mentionat este faptul ca niciun copil nu trebuie fortat sa-si infrunte temerile.
Comunica cu copilul tau si daca vrea sa-ti povesteasca ajuta-l in joaca sa isi ia aliati in lupta lui cu monstrii din vis. Cu ajutorul imaginatiei micsorati importanta visului si a trairilor si folositi bagheta magica pentru a-l face pe copil atotputernic. La varste fragede micutii cred in magie asa ca trebuie sa profitati de acest lucru.
Ce ne facem cand temerile cresc si ajung in clasa intai o data cu copilul?
O parte din copiii scolari se tem cel mai mult sa nu-si piarda parintii sau sa nu mai aiba prieteni. Poate persista teama de intuneric sau teama ca un necunoscut sa intre in casa in miezul noptii.
Ceea ce trebuie sa faca parintele este in primul rand sa nu-si arate propria ingrijorare. Chiar daca nu spune nimic copilul va simti starea de tensiune si nelinistea nu va lua sfarsit.
Rabdarea este cheia reusitei invingerii acestor temeri. Crearea de experiente noi in care puterea copilului sa fie pusa in prim plan alaturi de calitatile sale vor avea efect pozitiv in acest razboi nescris.
Insa o data cu varsta copilul incepe sa aiba si alte temeri de data asta manifestate in mediul social si nu acasa pe propriul teritoriu.
Cele mai mari probleme se datoreaza stimei de sine care este scazuta si instabila.
Cand copilul este presat de profesori si de parinti deopotriva pentru a avea rezultate scolare bune, cand cadrul didactic nu vede diferentele dintre elevii sai, cand copilul nu se poate exprima liber, cand nu interactioneaza empatic nici cu parintii nici cu profesorii atunci se va simti singur si nemultumit, va ceda primelor momente dificile din viata, se va adapta greu la situatii noi, uneori poate manifesta agresivitate fata de proprii colegi.
Pentru a-si construi o stima de sine stabila si inalta un copil are nevoie sa-si afirme valoarea prin confirmarea aptitudinilor sportive (ma descurc la ora de sport, marchez puncte pentru echipa mea la cosul de baschet si o fac cu usurinta), prin integrarea intr-un grup (colegii de clasa ma plac, ma numar printre populari), prin comportament adecvat in fata adultilor ( stiu sa fiu politicos, sunt disciplinat, stiu sa ma exprim corect), prin reusita scolara (am note bune, ma descurc la majoritatea materiilor, profesorii ma plac) si prin aspectul fizic (arat bine, sunt suficient de inalt, colegii ma considera dragut, sunt un tip placut).
In momentul cand cel putin unul dintre aceste aspecte nu este implinit copilul sufera si suferinta naste rautate. Atunci vedem copii indisciplinati care vor avea exact atitudine contrarie pentru a atrage atentia asupra lor cu orice pret. Atunci vom vedea copii care pentru a se integra in grup, vor deveni obraznici, vor deprinde obiceiuri din cele mai nocive devenind practic de nerecunoscut.
Sunt cazuri cand in sufletul unui copil care sufera se naste ambitia, motivatia si astfel va incepe sa invete mai bine tocmai pentru a fi placut si acceptat de parinti si profesori, cand copilul va dori sa practice un sport anume tocmai pentru a-si demonstra calitatile atletice in fata grupului insa in cele mai multe cazuri copilul alege sa taca si sa nu spuna nimanui prin ceea ce trece.
Parintii si profesorii nu stiu ce-i cu el. Nimic mai simplu! Stima lui sine s-a prabusit si are nevoie de ajutor pentru a o recupera, pentru a o construi.
Realitatea este ca un copil nu-si poate rezolva singur problemele de aceea cade in sarcina parintilor dar si a cadrelor didactice sa il ajute.
Timp, atentie si multa, multa iubire este reteta perfecta pentru a avea un copil fericit si echilibrat din toate punctele de vedere.
Leave a Reply