Mâncatul pe fond emotional. De ce ți se întâmplă tocmai ție?
Dacă sunt momente în care mănânci chiar dacă nu ți-e foame, dacă în timpul zilei simți o poftă nebună de ceva dulce, ceva anume… poftă de “ceva bun”, dacă ai obiceiul de a ronțăi între mese doar pentru simplul fapt că te plictisești atunci e limpede că există o problemă la nivel emoțional de care ești sau nu conștientă și pe care e obligatoriu să o rezolvi.
Uneori acționezi din impuls fiindcă deja ți-ai creat un obicei și mănânci fără ca măcar să simți gustul mâncării.. alteori acest impuls satisface o nevoie emoțională presantă. Chiar ai impresia că ai găsit soluția salvatoare. O ciocolată, o prăjitură vine cu aportul ei de glucide care îți aduc starea de bine însă asta se întâmplă în detrimentul caloriilor și a kilogramelor acumulate în exces. Sentimentele de rușine, de vinovăție pot lua locul satisfacției mai ales că în scurt timp emoțiile vor reveni iar starea de spirit va va fi din nou tulburată.
Ce poți face să scapi de acest obicei nociv?
Păi, în primul rând când apare “așa-zisă poftă” ia-ți un moment de respiro și gândește-te la ceea ce ai nevoie cu adevărat. Care este de fapt cauza acestei alegeri? Ai nevoie de mâncare atunci când prietena ta cea mai bună nu-ți răspunde la telefon? Ai nevoie să mănânci ceva dulce când te cerți cu iubitul iar el nu mai da niciun semn de viață timp de două zile? Ai nevoie de ciocolată când ai dormit prea puține ore și te simți epuizată? Care e de fapt sursa acestei nemulțumiri? Cine ți-a provocat-o? De unde vine frustrarea, ce poți face să scapi de ea, care e nevoia ta fizică și emoțională în acel moment?
Identificând și exprimând în mod clar propriile nevoi, respectându-te și luând decizii în acord cu propria persoană, gestionând emoțiile și sentimentele de orice natură însoțite de acceptarea propriei persoane cu blândețe și bunătate îți pot fi de folos în acest război cu ține însăți. Dacă te îngrijești ca nivelul stimei de sine să fie constant și pozitiv atunci poți elimina cel puțin o parte din factorii de risc ai mâncatului compulsiv.
Cum facem față emoțiilor?
Dacă ești tristă alegi să mănânci…dacă ești fericită faci același lucru! Soluția ar fi să împărtășești emoțiile tale cu o altă persoană ce se dovedește empatică…..ori să stabilești o regulă de bază ca atunci când ai ceva de sărbătorit să o faci în prezența benefică a prietenilor. Circumstanțele îți pot fi aliat! Socializarea și conectarea la energia pozitivă a grupului poate înlocui o poftă de mâncare exagerată și nejustificată.
Depresia, insomnia sau anxietatea nu se tratează cu mâncare!
Tulburarea de dispoziție aduce excese alimentare periculoase pentru oricine. În cazul în care aceste stări te însoțesc de-o vreme e timpul să ceri ajutorul unui specialist. Câte cure de slăbire nu ai încercat până acum fără succes? Câte kilograme ai reușit să dai jos și câte ai pus la loc într-o perioadă relativ scurtă?
Ideea este că o dată conștientizate aceste stări poți face ceva să te detașezi de ele. Procesul e de lungă durată dar merită efortul. Firește că e greu să mergi la sală când tu dormi doar 5 ore pe noapte. Totul depinde de tine și de ceea ce alegi să faci cu viața ta. Poți fi în continuare captivă mâncatului compulsiv sau poți alege să îți schimbi modul de a trăi.
Schimbarea se va produce prin crearea unor obiceiuri noi perpetuate o perioadă mai lungă de timp. Firește că mai există și posibilitatea să te hotărăști să faci ceva pentru tine în momentul când starea de sănătate îți este afectată iar medicul îți trage un semnal de alarmă, ori în cazul cel mai fericit când găsești o motivație interioară care să domine orice impuls.
De ce ți se întâmplă tocmai ție?
Sunt mai multe cauze care pot declanșa mâncatul pe fond emoțional. Una dintre ele poate fi predispoziția genetică. La nivelul creierului, o disfuncție a hipotalamusului poate fi responsabilă cu senzația exagerată de foame.
Deasemenea, un nivel scăzut de serotonină, hormomul fericirii poate fi o cauza. Această serotonină este produsă de organism la nivelul tractului digestiv și este influențată de alimentele pe care le consumăm. Concluzia este că un dezechilibru chimic ar crea o disfuncționalitate. Pe de altă parte însă, creierul secretă și el propria serotonină influențat fiind de lumina soarelui, activitatea fizică și chiar de amintirile plăcute.
O altă cauza este cea socială și uneori are rădăcini adânci ascunse în copilărie. Dacă mâncarea a fost folosită drept recompensă, sau dimpotrivă ți-a lipsit în anumite perioade atunci e foarte posibil să perpetuezi acest obicei și la maturitate. Mâncarea înseamnă uneori alinare, alteori recompensarea afecțiunii sau lipsa ei.
Cea din urmă cauză și cea mai frecventă este cauza psihologică. Dacă stima de sine are de suferit, dacă te simți singură și nefericită, dacă ai insomnii, dacă ești tristă mai multe zile la rând fără un motiv anume înseamnă că ești într-o perioadă depresivă. Depresia este o afecțiune des întâlnită iar vestea bună este că se tratează.
Așadar mâncatul compulsiv este doar un simptom iar vindecarea vine prin tratarea cauzei și nu al efectului. Regăsirea echilibrului emoțional, preuarea controlului acțiunilor proprii, imbunătătirea rezistenței la stres și un control mai bun al emoțiilor pot fi soluția salvatoare înainte ca acest obicei să îți pună sănătatea în pericol.
Alegerea îți aparține! Tu cine vrei să fii? Vrei să trăiești pentru a mânca sau vrei să mănânci pentru a trăi?!
Leave a Reply